Sursa: Adevarul

Este profesoară de fizică de aprope 25 de ani, iar din 1990 predă această disciplină la Colegiul Tehnic Ion Mincu din Slatina. De 5 ani este voluntar la Asociaţia Prietenii Omului – Umanism, Cultură.

I-a plăcut fizica din perioada liceului, iar rezultatele obţinute la acest obiect au îndemnat-o să urmeze o facultate în domeniu, pentru a putea deveni profesor. „Iniţial n-am vrut să fiu profesor pentru că mi se părea foarte greu să te pui în pielea cuiva, să înerci să-l înţelegi. Îmi doream să devin farmacistă, dar m-am îndrăgostit de fizică în clasa a 9-a, profesorul meu fiind cel care mi-a insuflat dragostea pentru acest obiect“, îşi aminteşte Nicoleta Zamfirache. După terminarea facultăţii şi-a început cariera în învăţământ, şi aşa a ajuns la Slatina. „M-am decis să mă fac profesor pentru că m-am gândit că o să-l pot ajuta şi pe copilul meu. Prin repartiţie guvernamentală am ajuns în judeţul Olt, şi mi-am început cariera la un grup şcolar din Grădinari“, povesteşte profesoara.

A plantat puieţi cu elevii ei

Fire energică şi cu suflet mare, Nicoleta a păşit în urmă cu cinci ani în domeniul voluntariatului. „Eu sunt voluntar la Asociaţia Prietenii Omului – Umanism,Cultură din 2005. Îmi place să ajut oamenii, acesta a fost şi motivul pentru care am început să fac voluntariat“, explică Nicoleta. În 5 ani de zile ca voluntar, profesoara a participat la o serie de activităţi, cu care se mândreşte. „Am participat la ecologizarea Transfăgărăşanului, la ecologizarea malului drept al Oltului şi a mai multe cartiere din Slatina, am mers cu cadouri la căminul de bătrâni“, mărturiseşte profesoara. Dacă nu a făcut acţiuni de voluntariat, Nicoleta Zamfirache s-a implicat în activităţi extraşcolare şi a dus numele şcolii la care profesează de 20 de ani peste tot în ţară. „Am organizat activităţi cu ocazia zilei de 24 ianuarie, zilei lui Mihai Eminescu. Am avut în 2008 un proiect împreună cu Universitatea pentru toţi, care s-a desfăşurat sub egida Anului European al Dialogului Intercultural. Am plantat pomi, am colectat maculatură, iar anul acesta în cadrul Spring Day for Europe 2010 am realizat expoziţii de desene, grafică, pictură“, spune Nicoleta Zamfirache.

Timpul este preţios pentru ea şi are grijă să le facă pe toate. „De multe ori îmi neglijez activităţile gospodăreşti în favoarea şcolii. Eu mă străduiesc să le fac pe toate, dar nu îmi ajunge timpul mereu. Conducerea şcolii a fost alături de mine şi de toţi cei care au vrut să realizeze ceva“, încheie profesoara.

Profil

NĂSCUTĂ. 21 martie 1963, Roşiori de Vede, judeţul Teleorman

STUDII. Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti

FAMILIE. Căsătorită, are un băiat

Ce-i place

  • „Iubesc călătoriile, iar singurul meu regret este că n-am ieşit niciodată în afara ţării şi îmi doresc foarte mult asta. Mă relaxez citind şi lucrând goblen. Îmi place să mă implic în activităţi extraşcolare. Îmi plac cărţile, tablourile şi veiozele. Apreciez oamenii loiali, cinstiţi şi sinceri“.

Ce nu-i place

  • „Urăsc minciuna şi trădarea. Nu-mi place să calc. De obicei mă adaptez în orice situaţie, şi chiar dacă nu pun suflet în fiecare lucru, totuşi îl fac. Detest plictiseala, nu-mi place să stau degeaba, şi caut tot timpul să fac câte ceva, acasă treburi gospodăreşti, iar la şcoală activităţi“.

Întrebări şi răspunsuri

Este fizica una dintre disciplinele preferate ale elevilor?
N.Z.: Fizica este o materie dificilă pentru elevi. Trebuie să muncească foarte mult ca şi la matematică sau chimie pentru a o înţelege şi pentru a avea rezultate bune. Oricum eu consider că se învaţă din ce în ce mai puţin acum, iar elevii din ziua de astăzi nu sunt atraşi de ştiinţele exacte, ei sunt axaţi mai mult pe umanism.

Ce îi sfătuiţi pe cei care vor să facă voluntariat?

N.Z.: Eu sunt de părere ca e bine ca după fiecare dintre noi să rămână ceva şi este normal să îi ajutăm pe cei cu probleme, dacă ne permite timpul şi situaţia financiară. De exemplu eu am fost câţiva ani la rând împreună cu elevii mei de la Colegiul Tehnic Ion Mincu la căminul de bătrâni şi le-am dus câteva cadouri persoanelor de acolo. Zâmbetul lor a fost cea mai mare răsplată pentru noi, iar elevii mi-aui cerut să mai mergem şi cu alte ocazii.